Gabriel Baicu – Daniel Branzei si Iosif Ton – propaganda mincinoasa

Daniel Brânzei își fundamentează atacul asupra lui Iosif Țon pe situarea acestuia de partea carismaticilor. Ce ne spune însă Biblia despre carismatism? Ca întotdeauna și în această problemă a carismatismului, N.T. ne oferă două seturi de învățături, care sunt susceptibile de a ne conduce la două tipuri diferite de concluzii. Cum este ușor de presupus, lumea instituțională bisericească a căzut în această capcană și s-a divizat și din acest punct de vedere, construind doctrine și dogme religioase diferite și contradictorii.

Între Baptiști s-a iscat o ceartă doctrinală de toată frumusețea, specifică relațiilor dintre și din interiorul instituțiilor bisericești și la această dispută a devenit parte și pastorul Baptist Iosif Țon, care cu toate scăderile sale omenești, rămâne unul dintre cei mai pregătiți predicatori români. Fără îndoială că de la această confruntare nu lipsește marele inchizitor, pastorul Daniel Brânzei și nici călăul, în persoana pastorului reziduu Paul Dan. De ce mă interesează acest subiect pe mine? Este vorba despre un exemplu sugestiv în legătură cu modul în care se construiesc doctrinele și dogmele Bisericilor instituționale și de asemenea este și un exemplu asupra felului în care se exercită autoritatea instituțiilor bisericești asupra conștiințelor celor credincioși. Prin urmare, în această situație creată între Baptiștii necarismatici, cel puțin între reprezentanții lor și un alt credincios, care are o altă opinie, putem să observăm foarte bine modul în care amenință, manipulează și încearcă să distrugă viețile oamenilor ”fiara” despre care ne vorbește cartea Apocalipsa lui Ioan. ”Fiara” care, în esență, este reprezentată de orice autoritate impusă, în probleme spirituale, taina fărădelegii, este în acțiune și face multe victime. Una dintre aceste victime este și Iosif Țon. Dacă a făcut erori umane, Iosif Țon va fi judecat pentru ele de către Dumnezeu și nu de șleahta de incompetenți nespirituali aciuiați pe lângă instituțiile bisericești, de unde se hrănesc și din spatele cărora atacă pe oricine nu recită după ei doctrinele și dogmele lor, pline de greșeli. În orice caz, dacă Iosif Țon a ajuns la niște concluzii personale, în legătură cu manifestările puterii lui Dumnezeu, acesta nu este un motiv pentru a fi desființat ca om sau ca învățător creștin, deoarece are tot dreptul să ajungă la aceste păreri și are o multitudine de argumente în favoarea convingerilor sale. Aceasta este dinamica ”fiarei,” din cartea Apocalipsa lui Ioan, ea atacă pe cei credincioși doar pentru că aceștia dobândesc credința proprie că ei sunt într-o relație personală cu Dumnezeu, căci ”fiara” nu dorește ca oamenii să depindă numai de El, ”fiara” dorește să subordoneze pe cei credincioși și pe cele credincioase instituțiilor bisericești, doctrinelor și dogmelor acestora.  

Pe de o parte, Iosif Țon a parcurs o experiență spirituală interesantă și semnificativă, a evoluat în înțelegerea relației dintre Dumnezeu și om  și astfel el deschide calea pentru mulți în sensul unei înțelegeri corecte a Creștinismului. Pentru a face acest lucru, Țon a trebuit să treacă peste limitele înguste ale doctrinelor Bisericii instituționale Baptiste și să le vorbească oamenilor liber, uitând că inspectorii spirituali vor sta cu ochii pe el și îi vor taxa fiecare afirmație. Iosif Țon a demonstrat că poate urca, că poate evolua spiritual și că poate avea curaj, asumându-și anumite riscuri. Pe de altă parte, funcționarii bisericești, inutilii birocrați religioși, cei care se hrănesc din taxele și donațiile oferite în cadrul serviciilor creștine veghează și lovesc și ca orice organizatori care se respectă au la dispoziția lor și executanți devotați cum ar fi alunecosul insipid Paul Dan. Acești periculoși care lovesc fără scrupule în inima Creștinismului îl acuză pe nedrept pe Iosif Țon, căci acesta în tot ce scrie și predică respectă textele Bibliei. Acești neisprăviți pur și simplu nu sunt capabili să citească Biblia și să o înțeleagă, căci dacă ar face acest lucru atent și competent nu ar mai lovi fără milă un om nevinovat, care își face corect datoria, adică pe Iosif Țon. Am abordat, pe parcursul acestui articol, argumentele biblice care sunt în favoarea sau în defavoarea carismatismului și rămâne ca fiecare cititor și cititoare, la rândul ei să analizeze fără prejudecăți aspectele semnalate și să ajungă la o concluzie proprie respingând intoleranța religioasă și răutatea deghizată și alegând liber ceea ce li se pare că este bine să creadă. Eu resping autoritatea impusă a Bisericilor instituționale și susțin că fiecare persoană credincioasă are dreptul deplin de a își forma propria sa opinie, pe baza textelor biblice și a revelației personale, primite de la Dumnezeu.     

Pentru înțelegerea mesajului biblic este desigur nevoie de o sinteză, textele nu se pot pune doar unul împotriva celuilalt, cum fac reprezentanții Bisericilor instituționale și nici nu putem să alegem ceea ce ne place din ele, neglijând existența celorlalte, așa cum procedează, în mod special o parte a credincioșilor Neo-protestanți de exemplu, Baptiștii necarismatici. Bisericile instituționale, de regulă, își formează propriile lor doctrine selectând o latură, din cele două seturi de texte și trecându-le cu vederea pe celelalte, eliminând complet importanța lor. Incapabile să compare între ele textele N.T., adică să le interpreteze împreună și unele prin altele cele mai multe doctrine creștine se formează prin raportarea la texte biblice care susțin o opinie în defavoarea unei alte opinii. Întâi se formează opinia, care prezintă un element de noutate și apoi se caută argumente biblice în favoarea ei, cu toate că metoda corectă este aceea de a se avea în vedere absolut toate textele, care se referă la o problemă și a lăsa Biblia să vorbească, să ne conducă singură către o concluzie. Acolo unde nu se poate ajunge la o concluzie, deoarece Biblia nu conține o astfel de concluzie clară, ar fi bine să nu ne ”împăunăm” cu doctrinele goale de conținut și să îi numim pe alții eretici. Se pot accepta și două sau mai multe variante de interpretare a textelor, cu valoare egală între ele, dar nici una nu poate să constituie un adevăr absolut. Alegerea noastră nu poate fi obligatorie pentru alții, căci noi ne conducem, în acest caz, subiectiv și nu obiectiv. Iată una dintre formele de manipulare, practicate de către instituțiile bisericești, își construiesc doctrine fără să răspundă la toate întrebările, selectează numai textele care justifică doctrinele lor și numesc eretici pe toți aceia sau toate acelea, care doresc să primească scrierile N.T. în integralitatea lor. Carismatimul face parte integrantă din credința creștină, este un element esențial, dar, în același timp, este necesar să ancorăm carismatismul foarte bine în conținutul scrierilor N.T., căci acesta este un fenomen, care îi poate apropia sau îi poate îndepărta pe Creștini de Dumnezeu. Consider că, în ceea ce privește carismatismul, scrierile Bibliei sunt clare și ne conduc chiar ele către o concluzie. Să pornim de la o întrebare care confruntă pe mulți credincioși și credincioase: ”Să fim carismatici sau necarismatici?” Să vedem ce ne spun textele N.T.

“1 În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.

 2 Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.

 3 De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.

 4 Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;

 5 sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;

 6 sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.

 7 Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.

 8 De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh;

 9 altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;

10 altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.

11 Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.” (1 Corinteni 12; 1-11)

Au fost aceste daruri numai pentru trecut sau ele sunt valabile și pentru prezent și pentru viitor? N.T. ne spune că aceste daruri sunt valabile și pentru viitor, adică pentru vremurile din urmă:

“14 Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

 15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

 16 Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

 17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!

 18 Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.

 19 Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum;

 20 soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.

 21 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Faptele Apostolilor 2; 14-21)

Care sunt vremurile din urmă? Ele, după cum ne spune textul amintit, au început o dată cu Pogorârea Duhului Sfânt și țin până la a doua venire a lui Hristos. La Pentacost se împlinea prorocia din Ioel și tot la Pentacost, Petru ne spune că aceste semne vor însoți și a doua venire a lui Hristos. Desigur că textul se poate răstălmăci, dar mie mi se pare clar, prorocia din Ioel, s-a împlinit la Pentacost și durează pe tot parcursul vremurilor din urmă, până la a doua venire a lui Hristos. Unde se vorbește despre o întrerupere a vremurilor din urmă? Ce putea duce la o astfel de întrerupere? Se putea ca vremurile, care sunt socotite a fi vremurile din urmă, să nu mai fie vremurile din urmă, pentru o perioadă de timp? Care este baza biblică, pentru o astfel de concluzie? Nu există nici o bază biblică, care să afirme că vremurile din urmă, care au început la Pentacost ar fi fost oprite de ceva, că ele ar fi redevenit vremurile dintâi și nu vremurile din urmă.

Desigur, Baptiștii cesaționiști sau reprezentanții altor Biserici instituționale, vor interpreta în toate felurile textul de mai sus și vor încerca să demonstreze că darurile Duhului Sfânt nu sunt valabile și nu se manifestă în zilele noastre. Ce argumente pot ei aduce? Pot, de exemplu, să afirme, fără just temei, că nu trăim vremurile din urmă, că acestea se referă la o perioadă în care cea de-a doua venire a lui Hristos va fi iminentă. Argumentul este desigur fals, căci, dacă așa ar sta lucrurile, atunci Duhul Sfânt nu s-ar fi manifestat nici în perioada apostolilor, dar El s-a manifestat. Ca să înțelegem această idee se pare că este necesar să definim noțiunea de ”vremuri din urmă.” După părerea mea, aceste vremuri cuprind toată perioada, de la Pogorârea Duhului Sfânt și până la a doua venire a lui Hristos. Cu toate acestea, N.T. ne informează că nu doar Dumnezeu va face să se coboare foc din cer, dar și satana va face acest lucru:

“11 Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.

 12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

 13 Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor.” (Apocalipsa lui Ioan !3; 11-13)

De unde pot să știe Creștinii de unde provine focul, care este coborât din cer? Vine acesta de la Dumnezeu sau vine de la satana? Este limpede că numai o singură categorie de oameni va putea să fie înșelată și anume aceia și acelea al căror nume nu au fost scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului care a fost junghiat. Desigur că Mielul este Isus (Iisus) Hristos.

“8 Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.

 9 Cine are urechi să audă!” (Apocalipsa lui Ioan 13; 8-9)

Prin urmare, satana nu va putea înșela pe oricine, probabil nu va putea înșela pe cei aleși și pe cele alese, dar va încerca să facă acest lucru. (Marcu 13; 22) Cum va încerca satana să îi înșele pe cei aleși și pe cele alese? Tactica este următoarea. Deja, în mințile Baptiștilor ceseționiști și în mințile membrilor altor confesiuni creștine există ideea că aceste minuni se vor produce numai cu ocazia revenirii lui Hristos, pe norii cerului, în glorie și slavă. Acest lucru ei și ele nu au cum să îl conteste, căci este foarte clar precizat în Biblie. Datorită acestei fapt, atunci când aceste minuni realizate de satana vor avea loc, foarte mulți Creștini vor crede că atunci va veni sfârșitul. Așa ne spun textele N.T., nu este așa? În felul acesta, satana va încerca să înșele pe mulți, prin aceea că va încerca să falsifice cea de a doua venire a lui Hristos. Va reuși? Unii Creștini vor fi derutați de faptul că aceste minuni se produc și vor fi tentați să le creadă. Acești Creștini vor fi aceea care nu sunt familiarizați cu darurile Duhului Sfânt, Creștini necarismatici, care au fost înșelați de către Bisericile lor instituționale că darurile Duhului Sfânt au încetat o dată cu vremea apostolilor. Ei și ele vor fi mai ușor de înșelat deoarece ei și ele nu vor fi pregătiți și nu sunt familiarizați și familiarizate cu puterea lui Dumnezeu și tind să o confunde cu ”minunile” satanei. Și ce dacă va fi falsificată venirea sfârșitului, care este problema? Creștinii neavizați vor lua decizii greșite și vor fi tentați să confunde venirea lui Hristos, cu venirea lui Anticrist. Din acest motiv, unii vor fi impresionați de ”fiară,” necunoscând puterea lui Dumnezeu și vor primi semnul acesteia. Este mult mai ușor de a face confuzie între puterea lui Dumnezeu și puterea satanei, atunci când nu ești familiarizat și nu cunoști foarte bine puterea lui Dumnezeu și nu înțelegi exact cum se manifestă ea. Satana îi înșeală pe Creștini și prin intermediul Baptiștilor ceseționiști și îi minte și prin indivizi ca pastorul Baptist Daniel Brânzei și în felul acesta satana conservă o formă de evlavie a celor credincioși dar pune în discuție puterea lui Dumnezeu.

Există deci și posibilitatea de a contraface minunile lui Dumnezeu și de altfel faptul de fi acela sau aceea, prin care se săvârșesc aceste minuni, nu oferă garanția mântuirii. Lucrul acesta a fost făcut cunoscut de către Isus (Iisus) și este precizat în următorul text:

“15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.

 16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

 17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

 18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

 19 Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

 20 Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

 21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

 22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

 23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7; 15-23)

Poate satana să determine însănătoșirea unei persoane? Bineînțeles, dacă satana, se introduce în corpul unei persoane și induce o boală tot el se poate retrage și omul redevine sănătos. Problema este că satana nu va încuraja niciodată o persoană să se apropie de Hristos și să creadă în El, căci dacă ar face acest lucru, diavolul s-ar submina singur și el nu are acest interes. Suntem într-o mare dilemă. Ce trebuie să facem? Să acceptăm darurile Duhului Sfânt, în zilele noastre sau nu? Biblia nu este clară și ne oferă texte și într-un sens și în altul? Isus (Iisus) a lucrat pe pământ folosindu-se nu doar de cuvinte dar și de minuni. Isus (Iisus) se aștepta ca minunile făcute de el să îi atragă pe unii la credință.

“37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.      38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.” (Ioan 10; 37-38)

“10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.

 11 Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.” (Ioan 14; 10-11)

Pe de altă parte, unii Evrei îl acuzau pe Isus (Iisus) că face minuni împreună cu domnul dracilor și așa fac și unii Baptiști ceseționiști, în zilele noastre, atunci când se raportează la membrii altor confesiuni creștine, care recunosc importanța carismatismului.

“34 Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!” (Matei 9; 34)

“22 Atunci I-au adus un îndrăcit orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.

 23 Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?”

 24 Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”

 25 Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.

 26 Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui?

 27 Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.

 28 Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.

 29 Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.” (Matei 12; 22-29)

Fenomenul se repetă, Isus (Iisus), fiindcă era carismatic, a fost acuzat de colaborare cu satana și la fel sunt acuzați și Creștinii din zilele noastre, care procedează la fel. Eu însă susțin că noi trebuie să procedăm în toate felurile, la fel cum s-a manifestat și Isus (Iisus). Vestea bună a evangheliei trebuie să fie însoțită cu semne și minuni. Tot așa predicau și apostolii evanghelia și prin mâinile lor s-au făcut multe minuni. Riscăm să fim și noi acuzați de colaborare cu satana, așa cum a fost acuzat și Isus (Iisus), dar acesta este un risc pe care este bine să ni-l asumăm, căci numai așa putem să propovăduim cu putere evanghelia. Dacă Isus (Iisus) a fost persecutat de literaliștii Scripturilor, tot astfel vom fi și noi persecutați.

“16 Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.

 17 Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor.

 18 Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor.

 19 Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela;

 20 fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.

 21 Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.

 22 Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

 23 Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului.” (Matei 10; 16-23)

Cam același lucru mi se întâmplă și mie și tuturor acelora, care susțin că puterea lui Dumnezeu este decisivă în propovăduirea evangheliei. Drepturile omului ne apără și fanaticii religioși, Evreii N.T. nu ne pot face un rău fizic, dar, în schimb, ne murdăresc pe blogurile lor. Eu cred în puterea lui Dumnezeu și consider că ea este la fel de actuală astăzi, ca și în timpul în care a trăit Isus (Iisus), deoarece El este viu și prezența Lui în lume nu se reduce la relatările despre El, care se pot citi pe paginile Bibliei. Mai mult chiar consider că toți Creștinii ar trebui să fie familiarizați cu puterea lui Dumnezeu și să ajungă să poată să facă diferența între lucrările autentice și lucrările false. Această diferență o face tot Duhul Sfânt, care locuiește în noi și aceasta prin darul deosebirii duhurilor. Oricui i s-au conferit darurile Duhului Sfânt i s-a dat și darul deosebirii duhurilor și o astfel de persoană nu va putea să fie înșelată de satana. (1 Corinteni 12; 10) Vor putea să fie înșelați și înșelate de puterile întunericului numai aceia și acelea care nu au darul deosebirii duhurilor și cine sunt ei, dacă nu aceia și acelea care tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu în zilele noastre.

Cu toate că pretind că respectă Biblia Baptiștii ceseționiști au o formă de evlavie, dar tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu. Ei practică o credință moartă, literalistă și sunt puși în aceeași categorie cu alți păcătoși de către epistola 2 Timotei. Nu eu îi caracterizez astfel, ci chiar Scripturile, de care ei fac atâta caz”

“1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,

 3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,

 4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

 5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

 6 Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,

 7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.” (2 Timotei 3; 1-7)  1Tim 2.4;

Pentru cine acceptă autenticitatea epistolelor către Timotei ar trebui să înțeleagă că a tăgădui puterea lui Dumnezeu a fost considerat și în trecut o mare problemă. Ce ne propun Baptiștii necarismatici, literaliști? Ei ar dori ca o dată cu apa din baie să aruncăm și copilul, după ce îl spălăm, adică din cauza posibilității unor lucrări false să oprim cu totul manifestările adevărate, ale Duhului Sfânt. Ei însă nu pot să îl oprească pe Dumnezeu să se manifeste, dar, în schimb, îi persecută pe aceia și pe acelea care cred în puterea Lui, exprimată în zilele noastre. Este o situație neghioabă și periculoasă, deoarece acești Baptiști necarismatici ”mutilează” propovăduirea evangheliei și îi diminuează efectele. Ei acționează, în moc conștient sau inconștient, în favoarea diavolului și, așa cum era acuzat pe nedrept și atacat și Isus (Iisus) tot așa atacă ei și pe ucenicii Lui, care procedează la fel ca și El și propovăduiesc evanghelia prin semne și minuni. Dacă vorbim despre diavol, atunci diavolul are interesul de a îi înșela pe Creștinii și de a îi ține departe de puterea lui Dumnezeu și de capacitatea ei transformatoare. Daniel Brânzei, care s-a cocoțat până în vârful piramidei de funcții bisericești este un cioclu vesel și fericit și cu o inconștiență criminală execută planurile satanice pentru vremurile din urmă și lovește în aceia care vorbesc despre nevoia ca noi să fim într-o relație directă cu Dumnezeu. Manipularea aceasta are proporții gigantice și satana încearcă să îi înșele pe cei Aleși și pe cele Alese, cu ajutorul incompetenței unor funcționari bisericești cum ar fi Daniel Brânzei sau Paul Dan. Acești inapți, de dragul menținerii privilegiilor lor instituționale, îi ”păstoresc” pe oameni către un final lipsit de glorie și îi mint că ei sunt singurii care dețin adevărurile evangheliei. Ar trebui să ne ferim de oricine propovăduiește altfel și altceva decât Isus (Iisus) și, mie mi se pare limpede, că Baptiștii necarismatici sau ceseționiști, chiar asta fac. Acest diavol periculos are de partea lui niște instrumente umane, niște reprezentanți ai Bisericii instituționale Baptiste și ai altor Biserici instituționale, pe care îi aruncă în luptă, împotriva manifestărilor legitime ale Duhului Sfânt. Ei utilizează o tactică vicleană și îi arată cu degetul, tocmai pe aceia și pe acelea care ar trebui chiar ei și ele să spună despre oameni ca Daniel Brânzei sau Paul Dan: ”Depărtați-vă de oamenii aceștia.”

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s